În agenda mea, a mai trecut un an - poate că asta e bună drept scuză. Mi s-a urat „lamulțiani-ul”, am mulțumit politicos și am făcut o listă neagră a celor care au uitat. Când o să îi întâlnesc, cu prima ocazie, am să-i privesc cu subînțeles, iar ei or să știe de ce.
Acum că ascult obsesiv Florence and the Machine, cu toate că mai toate melodiile sună la fel, mi-a revenit dragul de scris. Probabil că, la un moment dat, dragul de el se va plictisi și mă va părăsi de tot.
Ca să fiu sinceră, de vreo lună mă gândesc să retez blogul. Cred că e numai o etapă. Vom vedea.
Intre timp, am fost în vacanță, m-am agitat, ca de obicei, cu multe e-mailuri și întâlniri. Am mai rupt - treptat - din încunoștințări mai vechi și îmi dau voie să spun „nu” mai des și mai hotărât. Am reluat cititul (recent, mi-au plăcut Barbă Albastră - Kurt Vonnegut - și Insecta - Claire Castillon) și mi-am creat obișnuința de a aștepta plicuri. Timbrate. În cutia poștală. Am mai fost pe la film (recomand „Concertul”) și tot aștept primăvara. Ca element neașteptat, spre deosebire de ultimii doi ani, anul ăsta deja am văzut marea. Pe frig și pe fugă.
Iat-o.
0 comments:
Post a Comment